Probiotice: Beneficii, tipuri de probiotice naturale pentru adulți și alimente care susțin sănătatea florei intestinale

Probioticele au devenit un subiect de interes major în domeniul sănătății și nutriției, datorită impactului lor semnificativ asupra echilibrului microbiomului intestinal și, implicit, asupra stării generale de sănătate. În acest articol, vom explora în detaliu ce sunt probioticele, cum funcționează în organism, beneficiile lor pentru sănătate și cum le puteți integra eficient în dieta dumneavoastră zilnică. Fie ești un consumator interesat de îmbunătățirea sănătății personale sau un profesionist din domeniul medical, în acest ghid vei găsi informații valoroase și actualizate despre aceste microorganisme benefice.

 

 

Ce sunt probioticele și cum funcționează în organism?

 

Sursa foto: Shutterstock.com

 

Probioticele sunt microorganisme vii, în principal bacterii benefice din genurile Lactobacillus și Bifidobacterium, dar și unele tipuri de drojdii, care, atunci când sunt administrate în cantități adecvate, contribuie la sănătatea gazdei. Termenul „probiotic” provine din limba greacă, din combinația cuvintelor „pro” (pentru) și „bios” (viață), sugerând încă din denumire rolul esențial al acestor microorganisme în susținerea sănătății și echilibrului biologic.

Rolul probioticelor este strâns legat de menținerea unui microbiom intestinal sănătos, un ecosistem complex de trilioane de microorganisme care influențează digestia, imunitatea și chiar funcționarea sistemului nervos. Aceste bacterii benefice acționează prin mai multe mecanisme: concurează cu microorganismele patogene pentru nutrienți și pentru locurile de atașare pe mucoasa intestinală, produc compuși antimicrobieni precum bacteriocinele și acizii organici, și contribuie la întărirea barierei intestinale prin stimularea producției de mucus și a proteinelor care mențin coeziunea celulelor epiteliale.

Pe lângă aceste funcții locale, probioticele interacționează cu celulele sistemului imunitar, influențând producția de citokine și reducând inflamația excesivă. Prin activarea receptorilor de tip Toll-like (Toll-like receptors - TLRs) și a altor căi de semnalizare intracelulară, acestea ajută la echilibrarea răspunsului imun și la prevenirea reacțiilor exagerate care pot duce la boli autoimune sau inflamatorii cronice, cum ar fi sindromul de intestin iritabil sau bolile inflamatorii intestinale.

Nu toate microorganismele benefice din intestin sunt considerate probiotice. Pentru a fi recunoscut ca atare, un microorganism trebuie să supraviețuiască tranzitului prin mediul acid al stomacului și să își păstreze viabilitatea în intestin, unde să exercite efecte benefice demonstrabile asupra sănătății gazdei. Eficiența unui probiotic depinde nu doar de specia și tulpina utilizată, ci și de modul de administrare și de dozaj.

Astăzi, probioticele sunt utilizate nu doar în menținerea sănătății digestive, ci și în terapii personalizate pentru afecțiuni variate, de la tulburări metabolice la afecțiuni neuropsihiatrice, datorită legăturii dintre microbiom și axa intestin-creier. Astfel, mai mult studii recente explorează potențialul acestora în terapiile viitorului, evidențiind importanța unei abordări individualizate în funcție de particularitățile microbiomului fiecărei persoane.

 

 

Beneficiile probioticelor pentru sănătate

 

Probioticele oferă o gamă largă de beneficii documentate în literatura științifică, impactul acestora extinzându-se dincolo de sfera digestivă, cu implicații asupra sănătății imune, metabolice și neuropsihiatrice. Studiile recente au consolidat înțelegerea modului în care microorganismele benefice influențează echilibrul microbiomului și interacționează cu diverse sisteme fiziologice ale organismului.

Unul dintre cele mai relevante efecte ale probioticelor vizează sănătatea digestivă. Administrarea unor tulpini specifice din genurile Lactobacillus și Bifidobacterium s-a dovedit eficientă în ameliorarea simptomatologiei sindromului de intestin iritabil, prin reducerea balonării, durerii abdominale și a disconfortului intestinal. De asemenea, utilizarea acestora contribuie la prevenirea și tratamentul diareei post-antibiotice, restabilind echilibrul microbiomului intestinal perturbat de terapia antimicrobiană. În cazul constipației cronice, anumite specii probiotice modulează motilitatea intestinală și favorizează producția de acizi grași cu lanț scurt, având un efect benefic asupra tranzitului intestinal.

Efectele imunomodulatoare ale probioticelor au fost demonstrate prin stimularea producției de imunoglobuline, creșterea activității celulelor natural killer și reglarea răspunsului inflamator. Aceste mecanisme contribuie la reducerea susceptibilității la infecții respiratorii și la scăderea severității episoadelor infecțioase recurente. În plus, s-a observat un efect protector asupra bolilor autoimune și alergiilor, prin reglarea echilibrului între citokinele proinflamatorii și cele antiinflamatorii.

Relația dintre microbiomul intestinal și sistemul nervos central, denumită axa intestin-creier, susține implicarea probioticelor în sănătatea mentală. Studii clinice au evidențiat o reducere a simptomelor de anxietate și depresie la pacienții care au beneficiat de administrarea unor tulpini specifice, acest efect fiind atribuit influenței asupra producției de neurotransmițători, precum serotonina și GABA. În plus, probioticele pot diminua nivelul de cortizol și pot îmbunătăți calitatea somnului, mecanisme relevante în gestionarea stresului cronic și a tulburărilor afective.

În ceea ce privește sănătatea cardiovasculară, anumite specii bacteriene au capacitatea de a reduce nivelul colesterolului LDL prin metabolizarea sărurilor biliare și interferența cu absorbția colesterolului la nivel intestinal. Totodată, unele studii au indicat o ușoară reducere a tensiunii arteriale, explicată prin efectele antiinflamatorii și îmbunătățirea funcției endoteliale.

Beneficiile probioticelor se extind și la sănătatea cutanată. Efectele antiinflamatorii și imunomodulatoare au fost asociate cu ameliorarea simptomatologiei în afecțiuni dermatologice precum eczema, dermatita atopică și acneea. În plus, interacțiunea dintre microbiomul intestinal și microbiomul cutanat sugerează o influență indirectă asupra homeostaziei pielii, prin reducerea stresului oxidativ și menținerea integrității barierei cutanate.

Cercetările din domeniul microbiomului intestinal continuă să evidențieze legătura dintre echilibrul bacterian și sănătatea metabolică. Un studiu publicat în Nature Medicine în 2019 a demonstrat că administrarea unor tulpini probiotice specifice poate reduce inflamația sistemică și îmbunătăți sensibilitatea la insulină la pacienții cu prediabet, sugerând un potențial terapeutic în prevenția și managementul bolilor metabolice.

Așadar, probioticele reprezintă un domeniu de interes major în medicina preventivă și terapeutică, datorită influenței asupra multiplelor sisteme fiziologice. Efectele benefice depind de tulpina bacteriană utilizată, doza administrată și caracteristicile individuale ale gazdei, ceea ce subliniază importanța unor abordări personalizate în utilizarea acestora.

 

 

Surse naturale de probiotice în alimentație

 

Sursa foto: Shutterstock.com

Integrarea alimentelor probiotice naturale în dietă reprezintă o strategie eficientă pentru susținerea echilibrului microbiomului intestinal și optimizarea sănătății digestive. Produsele fermentate constituie surse esențiale de microorganisme benefice, contribuind nu doar la diversificarea florei intestinale, ci și la furnizarea unor nutrienți esențiali, cum ar fi vitaminele, mineralele și compușii bioactivi.

Printre cele mai importante surse alimentare de probiotice se numără iaurtul cu culturi vii, kefirul, kombucha, varza murată nefierită, kimchi, miso, tempeh și brânzeturile fermentate. Aceste produse conțin bacterii lactice și bifidobacterii, cu rol în menținerea homeostaziei intestinale și în protecția mucoasei digestive. Iaurtul și kefirul sunt apreciate nu doar pentru conținutul probiotic, ci și pentru aportul de calciu, proteine și vitamina B12. Varza murată și kimchi-ul oferă, pe lângă bacterii benefice, cantități importante de fibre și vitamina C, esențiale pentru susținerea sistemului imunitar. Miso și tempeh, produse fermentate din soia, conțin izoflavone cu efect antioxidant și proteine cu valoare biologică ridicată.

Sursa foto: Shutterstock.com

 

Pentru a maximiza eficacitatea probioticelor naturale, este esențial ca acestea să fie consumate în forma lor nepasteurizată, deoarece procesele termice distrug microorganismele vii. Alegerea produselor care specifică „culturi vii și active” pe etichetă asigură prezența bacteriilor probiotice în produsul final. De asemenea, o diversitate cât mai mare de surse probiotice este recomandată pentru a favoriza colonizarea intestinului cu multiple tulpini bacteriene benefice.

Consumul regulat de alimente fermentate este important pentru menținerea unui microbiom intestinal echilibrat, însă este necesară o adaptare progresivă a dietei pentru a evita disconfortul gastrointestinal inițial. În plus, depozitarea corectă a acestor produse la temperaturi scăzute contribuie la menținerea viabilității bacteriilor probiotice pentru o perioadă îndelungată.

Totodată, prepararea alimentelor probiotice în casă oferă un control mai mare asupra procesului de fermentație și asupra ingredientelor utilizate, eliminând conservanții și aditivii prezenți în unele produse comerciale. De exemplu, fermentarea propriei verze murate sau producerea iaurtului și a kefirului acasă permit obținerea unor alimente bogate în microorganisme vii, fără intervenția proceselor industriale care pot afecta calitatea probioticelor.

Prin urmare, includerea alimentelor fermentate în dieta zilnică reprezintă o metodă naturală și eficientă de susținere a sănătății intestinale, cu beneficii care se extind asupra întregului organism. Adaptarea dietei la nevoile individuale și menținerea unui consum variat de surse probiotice contribuie la un microbiom divers și funcțional, esențial pentru sănătatea metabolică, imunitară și neuropsihică.

 

Probioticele pentru adulți - Dozaj și modalități de administrare

 

Administrarea probioticelor la adulți trebuie să fie adaptată în funcție de obiectivele terapeutice și de particularitățile fiecărui individ. Dozajul și momentul administrării influențează semnificativ eficacitatea acestora, iar selecția tulpinilor adecvate este esențială pentru obținerea beneficiilor dorite.

Doza optimă de probiotice variază între 1 și 10 miliarde de unități formatoare de colonii (UFC) pe zi pentru menținerea sănătății generale, însă în anumite condiții patologice, cum ar fi diareea asociată antibioticelor, această doză poate fi crescută la 10-20 miliarde UFC zilnic. Administrarea trebuie menținută pentru o perioadă de minimum 3-4 săptămâni pentru a permite colonizarea eficientă a intestinului și manifestarea efectelor benefice.

Pentru o eficiență maximă, probioticele se administrează preferabil pe stomacul gol, cu aproximativ 30 de minute înainte de masă sau la 2-3 ore după ingestia alimentelor, pentru a minimiza expunerea la aciditatea gastrică. Consumul împreună cu apă sau lichide neutre este recomandat, evitându-se băuturile acide care pot compromite viabilitatea bacteriilor probiotice în timpul tranzitului gastric.

Selecția tulpinii potrivite este esențială, deoarece efectele benefice sunt specifice fiecărei bacterii utilizate. Lactobacillus rhamnosus GG s-a dovedit eficient în prevenirea și tratarea diareei infecțioase și a celei asociate tratamentului antibiotic. Bifidobacterium lactis favorizează reglarea tranzitului intestinal, ameliorând constipația și simptomele asociate disbiozei intestinale. Saccharomyces boulardii, o drojdie probiotică, are un rol important în prevenirea diareei asociate terapiei cu antibiotice și în managementul infecției cu Clostridioides difficile.

Deși probioticele sunt, în general, bine tolerate de adulții sănătoși, anumite categorii de pacienți trebuie să utilizeze aceste suplimente cu precauție. Persoanele cu imunodepresie severă, pacienții care au suferit transplanturi de organ sau cei cu afecțiuni critice pot prezenta un risc crescut de infecții oportuniste în urma administrării unor tulpini probiotice. În astfel de cazuri, este esențială consultarea unui specialist înainte de inițierea unui tratament probiotic.

Pe lângă administrarea de suplimente probiotice, susținerea microbiomului printr-o dietă echilibrată, bogată în fibre prebiotice, contribuie la proliferarea bacteriilor benefice și la menținerea unui ecosistem intestinal sănătos.

 

Când și cum se iau probioticele în sarcină și alăptare?

 

Utilizarea probioticelor în timpul sarcinii a devenit un subiect de interes major în cercetările medicale, datorită impactului pozitiv asupra sănătății materne și fetale. Studii recente indică faptul că suplimentarea cu bacterii benefice în această perioadă poate contribui la reducerea riscului unor complicații obstetricale și la îmbunătățirea funcției imunitare atât la mamă, cât și la nou-născut.

Unul dintre principalele beneficii ale probioticelor în sarcină este reducerea riscului de diabet gestațional, o afecțiune caracterizată prin hiperglicemie apărută în timpul sarcinii, care poate avea implicații negative asupra dezvoltării fătului și asupra sănătății materne post-partum. Mecanismul presupus prin care probioticele influențează metabolismul glucozei este legat de capacitatea acestora de a modula inflamația sistemică și de a îmbunătăți sensibilitatea la insulină.

În plus, flora intestinală suferă modificări semnificative în sarcină, ceea ce poate favoriza apariția constipației, un simptom frecvent întâlnit în rândul gravidelor. Administrarea unor tulpini specifice, precum Bifidobacterium lactis și Lactobacillus rhamnosus, s-a dovedit eficientă în reglarea tranzitului intestinal și ameliorarea disconfortului digestiv.

Un alt efect pozitiv semnificativ este diminuarea riscului de preeclampsie, o complicație caracterizată prin hipertensiune arterială și afectare renală, care poate pune în pericol atât sănătatea mamei, cât și a fătului. Cercetările sugerează că probioticele contribuie la reducerea stresului oxidativ și a inflamației, mecanisme implicate în patogeneza acestei afecțiuni.

Din punct de vedere imunologic, administrarea probioticelor în sarcină favorizează dezvoltarea unei flore intestinale sănătoase la mamă, ceea ce poate influența pozitiv compoziția microbiomului neonatal, mai ales în cazul nașterilor naturale. Transferul bacteriilor benefice către nou-născut în timpul nașterii și prin alăptare joacă un rol esențial în maturizarea sistemului imunitar și în reducerea riscului de alergii și boli autoimune la copil.

Un studiu publicat în American Journal of Obstetrics and Gynecology în 2018 a evidențiat faptul că utilizarea probioticelor în sarcină poate reduce riscul de naștere prematură cu până la 20%, sugerând un efect protector asupra echilibrului microbiologic vaginal și asupra proceselor inflamatorii implicate în declanșarea travaliului prematur.

Pentru femeile însărcinate și cele aflate în perioada de alăptare, se recomandă începerea suplimentării încă din primul trimestru, cu produse special formulate pentru perioada prenatală, care conțin tulpini cu beneficii dovedite pentru sănătatea maternă și fetală. Continuarea administrării probioticelor și post-partum poate contribui la fortificarea sistemului imunitar al nou-născutului, mai ales în cazul în care copilul este alăptat.

Înainte de a introduce un supliment probiotic în regimul zilnic, este esențială consultarea medicului obstetrician, pentru a asigura compatibilitatea acestuia cu nevoile specifice ale sarcinii și pentru a stabili doza optimă. Se recomandă evitarea produselor care conțin excipienți neadecvați și selectarea suplimentelor cu tulpini documentate clinic pentru siguranța în perioada prenatală.

 

 

Probiotice vs. prebiotice: Mituri, diferențe și căi de acțiune

 

Deși termenii probiotice și prebiotice sunt adesea folosiți împreună, aceștia desemnează concepte distincte, fiecare având un rol specific în menținerea echilibrului microbiomului intestinal. În esență, înțelegerea diferențelor dintre aceste două categorii de compuși este esențială pentru optimizarea sănătății digestive și pentru susținerea unui ecosistem intestinal funcțional.

Probioticele sunt microorganisme vii benefice, în special bacterii din genurile Lactobacillus și Bifidobacterium, dar și drojdii, precum Saccharomyces boulardii. Acestea colonizează intestinul și contribuie la menținerea unui echilibru optim al florei intestinale, având un rol esențial în digestie, imunitate și protecția împotriva agenților patogeni. Eficiența probioticelor depinde de viabilitatea acestora pe parcursul tranzitului gastro-intestinal și de capacitatea lor de a adera la mucoasa intestinală.

Prebioticele, în schimb, nu sunt organisme vii, ci reprezintă fibre alimentare nedigerabile care servesc drept substrat nutritiv pentru bacteriile benefice deja prezente în intestin. Acestea stimulează selectiv creșterea și activitatea speciilor probiotice, îmbunătățind astfel homeostazia microbiomului. Cele mai comune prebiotice sunt oligozaharidele, inulina și fructooligozaharidele (FOS), compuși care se regăsesc în alimente precum bananele, ceapa, usturoiul, anghinarea și sparanghelul.

O concepție greșită frecvent întâlnită este că toate iaurturile conțin probiotice. În realitate, doar produsele care specifică pe etichetă „culturi vii și active” asigură un aport probiotic semnificativ. De asemenea, un alt mit susține că probioticele și prebioticele au același rol, deși acestea acționează complementar, prebioticele având funcția de a susține dezvoltarea bacteriilor benefice. Un alt aspect eronat este asocierea unui consum ridicat de probiotice cu beneficii crescute, când, în realitate, eficiența depinde de tulpina utilizată, dozaj și necesitățile individuale.

Pentru a maximiza efectele benefice asupra sănătății intestinale, combinarea probioticelor cu prebiotice duce la obținerea unui efect sinergic, denumit simbiotic. Aceste formule contribuie la colonizarea mai eficientă a intestinului de către bacteriile benefice și la susținerea dezvoltării unui microbiom stabil. Utilizarea unei astfel de abordări integrate poate avea implicații pozitive nu doar asupra digestiei, ci și asupra funcției imunitare și a sănătății metabolice generale.

 

Alegerea probioticelor potrivite pentru flora intestinală

 

Selectarea unui probiotic adecvat necesită o evaluare atentă a mai multor factori esențiali pentru a asigura eficiența și compatibilitatea acestuia cu obiectivele individuale de sănătate. Diversitatea tulpinilor disponibile, concentrația optimă de bacterii benefice și stabilitatea produsului influențează în mod direct efectele asupra microbiomului intestinal.

Iată criterii esențiale pentru alegerea unui probiotic eficient:

1.Tulpina bacteriană specifică – Nu toate probioticele acționează la fel. Fiecare tulpină are proprietăți distincte și efecte dovedite asupra unor afecțiuni specifice. De exemplu, Lactobacillus rhamnosus GG este recunoscut pentru prevenirea diareei asociate antibioticelor, în timp ce Lactobacillus plantarum 299v contribuie la ameliorarea simptomelor sindromului de intestin iritabil.

2. Numărul de unități formatoare de colonii (UFC) – Concentrația optimă de bacterii vii este un parametru esențial. Majoritatea studiilor sugerează că un probiotic eficient trebuie să conțină minimum 1 miliard UFC per doză, deși anumite afecțiuni pot necesita doze mai mari (până la 10-20 miliarde UFC zilnic).

3. Viabilitatea bacteriilor până la data expirării – Produsele probiotice trebuie să garanteze un număr minim de UFC viabile pe întreaga durată de valabilitate, nu doar la momentul fabricației. Informațiile referitoare la stabilitatea produsului trebuie să fie menționate clar pe etichetă.

4. Rezistența la aciditatea gastrică și la sărurile biliare – Pentru a-și exercita efectele benefice, probioticele trebuie să supraviețuiască mediului ostil al stomacului și să ajungă în intestin în cantitate suficientă. Tulpinile cu rezistență naturală la aciditate, precum Saccharomyces boulardii, sau cele protejate prin tehnologii avansate de încapsulare prezintă o biodisponibilitate mai mare.

5. Tehnologia de protecție a bacteriilor – Formulările moderne utilizează microîncapsularea sau capsule gastro-rezistente pentru a preveni degradarea probioticelor în timpul tranzitului gastric, asigurând eliberarea acestora la nivel intestinal.

6. Absența alergenilor și a aditivilor inutili – Eticheta produsului trebuie verificată pentru a evita ingrediente precum lactoza, glutenul sau conservanții artificiali care pot cauza reacții adverse la persoanele sensibile.

Câteva exemple de tulpini probiotice și indicațiile lor terapeutice:

. Lactobacillus rhamnosus GG – Este eficient în prevenirea și tratarea diareei infecțioase și a celei induse de antibiotice.

. Bifidobacterium lactis BB-12 – Îmbunătățește tranzitul intestinal și reduce constipația.

. Saccharomyces boulardii – Este utilizat frecvent pentru prevenirea diareei de călătorie și a infecției cu Clostridioides difficile.

. Lactobacillus plantarum 299v – Este benefic în reducerea simptomelor sindromului de intestin iritabil.

. Bifidobacterium infantis 35624 – S-a demonstrat a fi eficient în reglarea inflamației intestinale și în ameliorarea balonării.

Cum să interpretezi corect eticheta unui probiotic?

. Numele complet al tulpinii – Genul, specia și desemnarea numerică sunt esențiale (Lactobacillus rhamnosus GG, Bifidobacterium lactis BB-12).

. Numărul de UFC per doză – Valorile mai mari nu sunt întotdeauna mai bune; eficiența depinde de tulpina utilizată.

. Condițiile de păstrare – Unele probiotice necesită refrigerare pentru menținerea viabilității.

. Data de expirare – Asigură că produsul conține un număr adecvat de bacterii vii până la finalul perioadei de valabilitate.

. Excipienți și posibili alergeni – Evită probioticele cu aditivi sintetici, coloranți sau zaharuri adăugate.

Nu în ultimul rând, un preț mai ridicat nu garantează întotdeauna eficacitate crescută. Este esețial să acorzi prioritate calității tulpinilor și formulării produsului, în loc te bazezi doar pe renumele mărcii sau pe preț.

Prin urmare, selecția unui supliment probiotic trebuie realizată pe baza unor criterii științifice, având în vedere obiectivele individuale de sănătate și caracteristicile fiecărei tulpini bacteriene.

 

Probiotice în tratamentul și prevenția afecțiunilor digestive - Cum arată o cură cu probiotice?

 

Probioticele reprezintă o componentă terapeutică esențială în managementul și prevenția unei game variate de afecțiuni digestive, datorită capacității acestora de a modula microbiomul intestinal, de a susține integritatea barierei epiteliale și de a influența răspunsul imun local.

Administrarea probioticelor în patologiile diareice acute sau cronice s-a asociat cu o reducere semnificativă a duratei și severității simptomatologiei. Mecanismele prin care acestea exercită un efect benefic includ competiția cu agenții patogeni pentru locurile de aderență la mucoasa intestinală, producerea de metaboliți antimicrobieni (bacteriocine, acizi organici), stimularea producției de imunoglobuline și reducerea inflamației locale.

Pentru diareea infecțioasă acută, tulpinile cu eficacitate dovedită includ:

. Lactobacillus rhamnosus GG – reduce durata episoadelor diareice și accelerează refacerea microbiomului intestinal;

. Saccharomyces boulardii – drojdie probiotică cu proprietăți antimicrobiene, utilizată în diareea de cauză bacteriană sau virală.

În diareea asociată terapiei cu antibiotice, probioticele contribuie la menținerea diversității microbiomului și reducerea riscului de colonizare cu Clostridioides difficile. Administrarea concomitentă a unor tulpini precum Lactobacillus rhamnosus GG și Saccharomyces boulardii s-a dovedit eficientă în reducerea incidenței acestei complicații.

 

Disbioza intestinală este un factor patogenetic major în sindromul de intestin iritabil, iar probioticele pot modula microbiomul și răspunsul imun al mucoasei intestinale. Beneficiile administrării de probiotice sunt:

. Reducerea balonării și a disconfortului abdominal – mecanism atribuit modificării producției de gaze intestinale prin fermentația bacteriană;

 Reglarea motilității intestinale – probioticele influențează activitatea receptorilor serotoninergici de la nivel enteric, având efect atât în diareea predominantă, cât și în constipația asociată IBS;

. Reducerea inflamației intestinale de grad scăzut – unele tulpini probiotice reduc permeabilitatea intestinală și inhibă producția de citokine proinflamatorii.

Tulpinile cu eficacitate dovedită în IBS includ:

. Lactobacillus plantarum 299v – demonstrat a ameliora balonarea și disconfortul abdominal;

. Bifidobacterium infantis 35624 – reduce inflamația locală și simptomele abdominale;

. Lactobacillus acidophilus NCFM – contribuie la reglarea sensibilității viscerale și la scăderea durerii abdominale.

 

Pe de altă parte, un regim optimizat de administrare a probioticelor în patologiile gastrointestinale trebuie să ia în considerare severitatea simptomelor, tulpina bacteriană utilizată și timpul necesar pentru colonizarea eficientă a intestinului.

Iată parametrii generali pentru o cură probiotică:

. Durată: 4-8 săptămâni, ajustabilă în funcție de răspunsul individual;

. Dozaj: 10-20 miliarde UFC/zi, fracționat în 1-2 administrări;

. Momentul administrării: înainte de masă (preferabil pe stomacul gol, dimineața și/sau seara) pentru a crește rata de supraviețuire a bacteriilor în mediul gastric;

. Tulpini recomandate: combinații de Lactobacillus și Bifidobacterium pentru efecte sinergice asupra microbiomului intestinal.

Monitorizarea răspunsului clinic la administrarea probioticelor este esențială, iar ajustarea dozei sau schimbarea tulpinii utilizate poate fi necesară în funcție de evoluția simptomatologiei. O comunicare constantă cu medicul gastroenterolog sau cu un specialist în microbiom este recomandată pentru optimizarea terapiei probiotice.

 

 

Cum pot fi asociate corect probioticele și antibioticele?

 

Sursa foto: Shutterstock.com

 

Asocierea probioticelor cu antibioticele este esențială pentru menținerea echilibrului microbiomului intestinal și prevenirea efectelor secundare asociate terapiei antimicrobiene. Antibioticele, prin mecanismul lor de acțiune nespecific, distrug atât bacteriile patogene, cât și flora comensală benefică, ceea ce poate duce la disbioză intestinală, diaree asociată antibioticelor (DAA) și infecții oportuniste, precum cele determinate de Clostridioides difficile sau Candida spp.. Administrarea probioticelor contribuie la reducerea acestor efecte adverse și la refacerea microbiomului post-tratament.

Un protocol optim de administrare a probioticelor în timpul și după tratamentul antibiotic ar trebui să țină cont de:

1. Momentul administrării
Pentru a evita inactivarea probioticelor de către antibiotice, acestea trebuie administrate la un interval de cel puțin 2-3 ore distanță de doza de antibiotic. Acest interval permite supraviețuirea microorganismelor benefice și colonizarea eficientă a intestinului.

2. Durata terapiei probiotice
Este recomandată continuarea administrării probioticelor pentru cel puțin 1-2 săptămâni după finalizarea tratamentului antibiotic, pentru a facilita refacerea florei intestinale și a reduce riscul complicațiilor post-terapie.

3. Selecția tulpinilor probiotice rezistente la antibiotice
Nu toate probioticele sunt la fel de eficiente în acest context. Este esențială alegerea unor tulpini care și-au demonstrat rezistența la antibiotice și capacitatea de a reechilibra microbiomul intestinal. Printre cele mai recomandate tulpini se numără:

. Saccharomyces boulardii – drojdie probiotică rezistentă la antibiotice, utilizată frecvent în prevenția DAA și a infecției cu Clostridioides difficile;

. Lactobacillus rhamnosus GG – tulpină cu proprietăți protectoare asupra barierei intestinale, cu rol în reducerea inflamației și accelerarea refacerii microbiomului;

. Bifidobacterium lactis BB-12 – contribuie la menținerea echilibrului microbiomului intestinal și reducerea simptomelor gastrointestinale asociate terapiei antibiotice.

4. Dozaj optimizat
În timpul administrării antibioticului, este recomandată utilizarea unei doze crescute de probiotice, între 10 și 40 miliarde UFC/zi, în funcție de tipul de antibiotic și de sensibilitatea individuală la disbioză. După finalizarea tratamentului antimicrobian, se poate continua administrarea unei doze întreținere de 10-20 miliarde UFC/zi.

5. Menținerea unei diete suportive
Pe lângă suplimentarea cu probiotice, consumul de prebiotice (fibre fermentabile care susțin dezvoltarea bacteriilor benefice) ajută la refacerea rapidă a microbiomului intestinal. Surse alimentare bogate în prebiotice includ ceapa, usturoiul, bananele, sparanghelul și anghinarea.

În schimb, beneficiile administrării corecte a probioticelor împreună cu antibioticele pot fi:

• Reducerea riscului de diaree asociată antibioticelor
  Studiile clinice au demonstrat că administrarea probioticelor în timpul și după tratamentul antibiotic poate reduce incidența DAA cu până la 42%, conform datelor publicate în Journal of Clinical Gastroenterology.

• Prevenția infecțiilor oportuniste
  Utilizarea probioticelor limitează dezvoltarea excesivă a unor patogeni oportuniști, precum Clostridioides difficileși Candida albicans, prevenind astfel complicațiile severe asociate disbiozei intestinale.

• Menținerea diversității microbiomului intestinal
  Suplimentarea cu probiotice și prebiotice contribuie la refacerea rapidă a microbiomului perturbat de antibiotice, reducând perioada necesară restabilirii homeostaziei intestinale.

• Ameliorarea simptomatologiei gastrointestinale
  Administrarea probioticelor reduce balonarea, durerile abdominale și tranzitul intestinal accelerat, simptome frecvent întâlnite în timpul și după terapia antibiotică.

   

Nu în ultimă instanță, probioticele reprezintă o componentă esențială în menținerea sănătății digestive și a echilibrului microbiomului intestinal. Pe lângă suplimentele probiotice, sursele naturale de microorganisme benefice, precum iaurtul cu culturi vii, kefirul, kimchi-ul și varza murată, pot fi integrate în dietă pentru un efect de susținere pe termen lung.

 

Înainte de a închieia această călătorie fascinantă în sectorul probioticelor, ar trebui să reții faptul că:

. Probioticele trebuie administrate la 2-3 ore distanță de antibiotice pentru a asigura supraviețuirea microorganismelor benefice.

. Se recomandă continuarea suplimentării cu probiotice 1-2 săptămâni post-terapie pentru refacerea microbiomului intestinal.

. Saccharomyces boulardii, Lactobacillus rhamnosus GG și Bifidobacterium lactis BB-12 sunt printre cele mai eficiente tulpini probiotice pentru prevenirea efectelor adverse ale antibioticelor.

. O dietă bogată în prebiotice ajută la stimularea dezvoltării florei benefice. Totodată, băuturi precum Ikombucha și Furori pot sprijini organismul în această tranziție.

. Monitorizarea simptomelor și ajustarea dozei probiotice sunt importante pentru obținerea beneficiilor optime.

În concluzie, asocierea corectă a probioticelor cu antibioticele nu doar că minimizează efectele adverse ale terapiei antimicrobiene, dar contribuie și la o recuperare mai rapidă a microbiomului intestinal. O abordare integrată, care include administrarea corectă a suplimentelor probiotice, o dietă echilibrată și menținerea unui stil de viață sănătos, poate optimiza sănătatea digestivă pe termen lung.

 

 

Referințe:

Nancy Toedter Williams, Probiotics, American Journal of Health-System Pharmacy, Volume 67, Issue 6, 15 March 2010, Pages 449–458, https://doi.org/10.2146/ajhp090168;

Gregor Reid, Probiotics and prebiotics – Progress and challenges, International Dairy Journal, Volume 18, Issues 10–11, 2008, Pages 969-975, ISSN 0958-6946, https://doi.org/10.1016/j.idairyj.2007.11.025;

V Gupta, R Garg, PROBIOTICS, Indian Journal of Medical Microbiology, Volume 27, Issue 3, 2009, Pages 202-209, ISSN 0255-0857, https://doi.org/10.4103/0255-0857.53201.